Mai multe tari vor intra probabil in incapacitate de plata a datoriilor de stat in urmatorii ani, iar investitorii vor forta autoritatile din Statele Unite sa reduca cheltuielile publice, anticipeaza Kenneth Rogoff, fost economist-sef al FMI si profesor la Universitatea Harvard.
"In urma crizelor bancare, vedem de obicei mai multe defaulturi suverane, sa zicem in cativa ani. Anticipez ca asta se va intampla din nou", a afirmat Rogoff, prezent marti la un forum pe teme economice in Tokyo.
Pietele financiare vor determina la un moment dat cresterea dobanzilor, iar statele europene cu probleme, precum Grecia si Portugalia, vor avea "multe dificultati", considera Rogoff.
"Este foarte, foarte greu sa determinam momentul, dar se va intampla. In tarile bogate, precum Germania, Statele Unite si poate Japonia, vom vedea crestere economica lenta. Vor strange cureaua cand vor fi lovite de problema dobanzilor. Vor face fata", anticipeaza economistul.
Datoriile publice si deficitele bugetare sunt urmarite tot mai atent la nivel mondial, dupa ce au crescut puternic in volum in timpul crizei financiare si recesiunii, pe fondul cresterii cheltuielilor si scaderii veniturilor bugetare.
Temerile legate de capacitatea Greciei de a se finanta si de a-si respecta obligatiile fata de creditori au lovit sever pietele financiare din ianuarie, cand guvernul de la Atena a anuntat cresterea deficitului bugetar la 12,7% in 2009, de peste trei ori mai mult decat indicau estimarile oficiale.
La sfarsitul anului trecut, Grecia avea datorii totale de 298,5 miliarde de euro, adica de cinci ori mai mult decat avea Rusia cand a intrat in incapacitate de plata, in 1998, sau Argentina, cand nu a mai reusit sa-si plateasca ratele, in 2001.
Rogoff a caracterizat politica fiscala a Japoniei drept "scapata de sub control", cu o datorie publica ce depaseste de aproape doua ori marimea economiei.
Pe de alta parte, Japonia are cea mai mare datorie publica din lume, fiind estimata de ministrul Finantelor la 10,7 trilioane de dolari, pana in martie 2011, adica mai mult decat produsul intern brut al Marii Britanii, Frantei si Italiei la un loc.