Cu prilejul sommet-ului franco-germano-rus desfasurat la sfarsitul saptamanii trecute la castelul Compiegne situat in apropiere de Paris, presedintele rus Vladimir Putin a declarat ca Grupul Gazprom - concern rusesc, care reprezinta cel mai mare producator si exportator mondial de gaze naturale - ar putea sa redirectioneze spre consumatorii europeni o parte din productia sa de gaze naturale provenite din giganticul zacamant Shtokman din Marea Barentz. Pe de alta parte, Federatia Rusa intentioneaza sa initieze un proiect de gazoduct ce ar constitui o replica moscovita la proiectul european Nabucco, traseul gazoductului rusesc urmand sa includa si teritoriul Romaniei.
Situatia alimentarii cu gaze naturale a statelor membre ale Uniunii Europene este o problema extrem de sensibila in politica comunitara, dovada fiind criza generata in cursul iernii trecute de diferendul comercial dintre Ucraina si marile companii de profil din Rusia. La ora actuala Uniunea Europeana este dependenta in proportie de peste 50% de resursele de hidrocarburi provenite din alte regiuni ale planetei, principalul furnizor de gaze naturale pentru spatiul comunitar fiind Rusia. Plecand de la aceasta realitate, analistii geo-politicii mondiale au apreciat faptul ca Putin a inceput sa foloseasca capacitatea imensa de export de hidrocarburi a Federatiei Ruse ca pe o arma comerciala in impunerea intereselor strategice ale Moscovei la nivel international. Dincolo de aceste comentarii ce contin o mare doza de adevar este incontestabil faptul ca Putin a aratat prin aceasta declaratie ca Moscova este direct interesata sa castige bunavointa Europei Occidentale, care reprezinta principala piata de desfacere pentru exporturile rusesti de gaze si de produse petroliere. Aceasta, in ciuda faptului ca rusii au mentinut inchisa piata energetica rusa pentru occidentali, refuzand pana acum sa semneze parteneriatul energetic propus de Uniunea Europeana. Oricum vor evolua in continuare raporturile comerciale dintre Federatia Rusa si Uniunea Europeana este cert faptul ca pe de o parte statele comunitare au nevoie de gazul rusesc (o treime din consumul anual al UE de gaze naturale este asigurat de furnizarile Gazprom-ului), iar pe de alta parte nici Rsuia nu poate renunta la un client de talia UE, avand in vedere ca numai imensul zacamant de la Shtokman situat in Marea Barents dispune de cca. 3.200 mld. mc de gaze naturale (acopera consumul de gaz al intregului continent european pentru urmatoarea jumatate de secol) necesita existenta unei piete de desfacere corespunzatoare.

Romania ar putea reintra in jocurile energetice continentale

In alta ordine de idei, in Romania au aparut din ce in ce mai frecvent voci care afirma ca tara noastra ar fi fost exclusa de pe harta energetica a Europei, numerosi vecini regionali de-ai nostri cum ar fi Bulgaria, Turcia, Serbia, Albania, Macedonia, fiind intr-un stadiu mai avansat in ceea ce priveste impartirea transportului international de hidrocarburi din zona caucaziana. Totusi, desi proiectul oleoductului Constanta-Trieste treneaza de mai multi ani doar in faza de discutii, o recenta declaratie a Rusiei potrivit careia Moscova intentioneaza sa construiasca in parteneriat cu Belgradul o alternativa la proiectul Nabucco ce se va concretiza intr-un gazoduct ce va uni Rusia de Serbia, pare sa aduca o raza de speranta si pentru Romania. Aceasta intrucat alternativa ruso-sarbeasca la proiectul Nabucco ar putea sa prevada includerea si a unei parti din teritoriul Romaniei in traseul viitorului gazoduct, cu toate ca anterior initiatorii proiectului nu prevazusera o astfel de posibilitate.