Alarmati de faptul ca portiuni din parcuri publice si chiar parcuri intregi au fost betonate, europarlamentarii romani Magor Imre Csibi (PNL) si Daciana Sarbu (PSD) au depus, saptamana aceasta la Strasbourg, o declaratie scrisa pentru elaborarea unor noi norme de protejare si de gestionare durabila a spatiilor verzi pe teritoriul tarilor membre ale UE. Documentul solicita Comisiei Europene "sa defineasca spatiile verzi, sa interzica construirea de cladiri sau alte proiecte imobiliare pe spatiile declarate verzi si sa nu permita schimbarea destinatiei terenurilor deja amenajate ca spatii verzi". Totodata, cei doi europarlamentari cer Comisiei Europene "sa realizeze o propunere legislativa prin care implementarea si adoptarea planurilor urbanistice de transport compatibile cu mediul sa fie obligatorii in toate statele membre". Cei doi europarlamentari romani considera ca masurile amintite sunt absolut necesare in contextul in care exista nenumarate proiecte imobiliare, mai ales in Romania, care nu sunt gestionate in mod durabil si nu sunt conforme cu standardele de mediu.
Numai ca nici recenta legislatie romaneasca de mediu nu defineste in termeni fara echivoc toate spatiile verzi din intravilanul localitatilor. Astfel, Legea nr.24 din 15 ianuarie 2007 privind reglementarea spatiilor verzi din zonele urbane incepe prin a se limita -asa cum ii spune si numele- doar la localitatile urbane din tara noastra. Ramane un mister de ce forul legislativ al Romaniei a gasit de cuviinta sa limiteze prevederile legii doar la orase. Oare spatiile verzi din satele si comunele romanesti nu sunt la fel de importante pentru "plamanul verde" al tarii? Trecand mai departe, la cuprinsul actului legislativ se observa faptul ca legiutorii au considerat ca trebuie luate in calcul numai suprafetele mai mari de teren acoperite cu vegetatie din localitatile urbane. Este vorba aici despre parcuri, scuaruri, aliniamente plantate in lungul bulevardelor si strazilor, terenuri neproductive aflate in intravilan (mlastini, stancarii, pante, terenuri afectate de alunecari, saraturi care pot fi amenajate cu plantatii). Deci, nimic despre spatiul verde dintre blocuri, sau alte suprafete cu pomi si verdeata care cumulate pot atinge dimensiuni apreciabile din aria totala a unei localitati. De altfel, la articolul 5 autorii acestei legi tin sa precizeze ca printre alte suprafete verzi care nu fac obiectul acestei legi se numara si cele aflate in proprietate privata. Altfel spus, daca unei persoane i se retrocedeaza un teren aflat astazi intr-un parc (au fost numeroase cazuri de acest fel chiar in municipiul Constanta, situatie dovedita de construirea unor edificii pe malul lacurilor Tabacarie si Siutghiol) atunci el devine spatiu verde pe proprietate privata, de care legea nu se mai ocupa spre a-l proteja.